MENTAL TENNIS TRAINING
Physical, technical and tactical training is mandatory, but what about mental training ("mental")?
This is where the role comes in sports psychologist and of mental coaching in performance sports.
Are Alexandra Nae , psychotherapist and sports psychologist.
Below is the opinion of some of the tennis coaches I work with the role of the sports psychologist 👇
or
Let me show you what a mental coaching plan looks like, structured by sessions, specific objectives and the framework.
Principalele probleme cu care se poate confrunta un sportiv de performanță:
1. Frica de a pierde:
Mulți sportivi intră pe teren sau se „pierd” în timpul meciului din:
- teama de a pierde în fața unui adversar despre care gândesc că este mai bun sau mai slab;
- teama de a se face de râs în fața colegilor / părinților / antrenorilor etc.;
- frica de a nu-i dezamăgi pe părinți / antrenori etc.;
- teama de a nu repeta anumite greșeli din meciurile anterioare („nu-mi iese!” - lovitura X sau să facă Y pe teren);
- teama de a nu avea expuse punctele vulnerabile;
- lipsa încrederii în sine;
- demotivarea din timpul meciului („pierd, pierd, pierd puncte = joc să termin meciul”).
4. Cariera unui sportiv de performanță:
O carieră de succes nu se poate construi fără muncă grea, implicare 110% și fără a resimți presiunea mediului / a factorilor exteriori.
Pentru a ajunge la înalta performanță este necesară disciplina mentală care duce la îmbrățișarea efortului depus într-o manieră susținută.
7. Absența muncii în afara terenului:
Mulți sportivi consideră că dacă sunt implicați la antrenamente este suficient.
Pentru un sportiv care tinde spre înalta performanță, acest mindset este greșit din foarte multe puncte de vedere:
1. Sportul de performanță implică o disciplină mentală & comportamentală care trebuie menținută 24 h / 7 zile - nu doar câteva ore pe teren.
2. O lovitură se învață nu doar prin multiple repetări, ci și prin observarea marilor jucători de performanță.
3. Exercițiile de vizualizare, executate corect, sunt extrem de importante pentru:
a) însușirea, în plan conștient, a loviturii;
b) facilitarea construirii automatismului;
c) creșterea încrederii sportivului în lovitura respectivă prin înțelegerea ei la nivel „microscopic”.
2. Frica de a câștiga:
Teama de câștig se manifestă similar fricii de a pierde, însă mecanismele cognitive diferă:
- adesea avem o supramotivație urmată de un blocaj mental în timpul meciului, când apare, spre exemplu, gândul că adversarul este mai bun sau peste așteptările lui;
- câștigul vine, foarte adesea, cu o supraresponsabilizare a sportivului, responsabilitate care îi sperie pe mulți deoarece vine cu frica de a nu putea menține același nivel de joc & performanță.
- din nou, teama de a nu-i dezamăgi pe cei apropiați.
5. Calitatea jocului vs. Rezultatul:
În timpul antrenamentelor, sportivul se pregătește pentru a juca un meci de calitate sau doar pentru a câștiga?
În realitate, calitatea jocului definește rezultatul, fapt ce presupune necesitatea de a învăța sportivul să accepte și înfrângerile, nu doar victoriile și de a cultiva, în timp, atenția orientată către „cum joc”, în detrimentul „joc să câștig”.
Un sportiv care tinde spre înalta performanță joacă doar la meciurile ușoare, unde are șanse maxime de succes sau este pregătit să se expună la cât mai mulți adversari, cu scopul de a-și dezvolta tehnica de joc cu orice adversar?
8. Tenisul este un sport mental:
Dacă pentru alte sporturi activarea emoțională este obligatorie (spre exemplu, la box, pe furie), în timpul meciurilor te tenis, un nivel de emoționalitate crescută aduce:
- luarea deciziilor emoționale;
- greșirea loviturilor;
- încetinirea ritmului de joc;
- oferirea adversarului multiple oportunități de a câștiga;
- (în cazuri extreme) descalificarea.
3. Plăcerea de a juca tenis:
La început, antrenamentele de tenis au fost privite ca o joacă, ca un mod de a-și consuma copilul energia, de a face sport etc.
Dacă plăcerea de a practica acest sport dispare, atunci o dată cu ea, dispar și:
- motivația,
- dorința de progres,
- implicarea,
- devotamentul,
- disciplina,
- competitivitatea,
- valorile personale transpuse pe teren,
etc.
Oare absența acestor atribute poate duce la modelarea, creșterea și dezvoltarea unui sportiv de performanță?
6. Totul este o provocare:
La fiecare antrenament, la fiecare meci, sportivul trebuie să fie pregătit pentru „nou”, pentru „imprevizibil”. Din acest motiv, deschiderea către experiențele noi este o fațetă a personalității extrem de importantă.
Subdezvoltarea sau absența acestei fațete, corelat cu scorurile scăzute la „stabilitatea emoțională”, reprezintă un predictor pentru:
- frustrări / furie manifestată dezadaptativ;
- devalorizare & demotivare
- stres și presiune la cote paroxistice care duc la burnout;
- în timp - la renunțarea la sportul practicat.
9. Progresul
Uneori, sportivii (sau părinții) pot cădea în capcana iluziei „nu există loc de mai bine”.
În realitate, dacă există abilitățile motrice si potențialul sportivului (din punct de vedere fizic) - întotdeauna există loc de îmbunătățire. Este necesar doar să fie depășite anumite bariere mentale.
How can a sports psychologist
to come to his aid THE COACH?
Conducting a mini-opinion poll among the tennis coaches from one of the Clubs I work with, the following needs emerged, respectively, their expectations from a sports psychologist:
To make the athlete understand his own emotions;
Make him manage his own emotions;
To work with the athlete's motivation: to motivate him when he is demotivated, respectively to bring him "with his feet on the ground" when he is over-motivated;
To discover what motivates him to bring him "in the zone";
Work on performance anxiety;
To get rid of the fear of failure;
To increase his self-confidence (low self-esteem);
Talk to parents and mediate possible conflicts or "calm down" parents;
"Teach me how to communicate effectively with the student" (communication techniques, communication adapted to the personality profile of the athlete, teaching adapted to the psychological profile of the athlete);
"Communicate to me the major events that may impact the student's performance" (for example, clinical comorbidities + explanations, drug or other substance use, trauma, stressors, etc.).
TENNIS AND ... MENTAL
For me, tennis is a mental sports - where it matters most emotional agility & tactics and less "Muscles".
You don't have to believe me!
Observe yourself during the game:
What happens when a thought crosses your mind? (for example, when you think your opponent is better than you)
What happens when you get angry?
What happens when the strokes practiced and perfected during training ... suddenly don't come out?
Tennis can be described as a sport where the ability to concentrate, control emotions, understand and manage them are extremely important attributes. They can decide in a way overwhelming the player's performance (to the player) and, implicitly, the final result of the match. For this reason, the mental part should not be neglected, but must it is given paramount importance in achieving performance.
Meal
is made according to:
Macrocycle
Psychological goal planning, integrated in the planning of training goals - for one year.
Mesocycle
Psychological goal planning, integrated in training goal planning - for 2-3 months.
Microcycle
Psychological goal planning, integrated in training goal planning - for one week.
PSYCHOLOGICAL TRAINING
of performance tennis players
M. Epuran (apud Epuran, Holdevici, Tonița, 2001) highlights preparation psychology has 3 stages, forming a hierarchical system:
BASIC PSYCHOLOGICAL TRAINING
Emphasis is placed on the formation of the athlete's personality , ie emphasis is placed on the formation of the athlete's attitude and implicit character ("how to react verbally or behaviorally to environmental demands" (Predoiu, "Sport Psychology", p. 42)).
Discipline of the athlete , ie the ability is formed to carry out a sports activity, performance, in a systematic and organized manner, plus the selection of effective sports and non-sports behaviors and avoid dysfunctional or harmful.
From a cognitive point of view, it creates the premises for objective thinking, a correct attitude towards oneself, towards others and towards work. In other words, the athlete is helped to master the system of internal rules specific to the requirements of sports activity:
Seriousness,
Punctuality,
Cooperation,
Communication,
The desire for self-improvement,
Withdrawal effort,
Support effort.
BRANCH PSYCHOLOGICAL PREPARATION
Emphasis is placed on development of physical, psychomotor and mental skills which helps the athlete on the road to performance;
automation movements and a "healthy" way of thinking;
Verbalization - building a positive internal dialogue, oriented towards achieving the set objectives, as well as towards self-improvement and not a critical and / or punitive internal dialogue;
Awareness useful biopsychic phenomena, which favor the path to performance.
PSYCHOLOGICAL PREPARATION FOR CONTEST
It involves building and accessing during the competition an optimal state of mind for the game (to be "in the zone").
The directions in which the sports psychologist can collaborate with the coach are:
01
Psychomotor training
02
Cognitive training - managing negative automatic thoughts
03
Affective training - managing intense emotions
04
Volitional preparation
05
Personality training
Examples of
ACTIVITY psychological
1. Use of breathing as a relaxation technique :
Deep, abdominal breathing, where the athlete counts on expiration up to 10, without diverting his attention from breathing / environment. If he gets distracted by a thought, go back to 1 and start numbering again. After the athlete has acquired this ability in the 1 to 1 and individual sessions, they work on the field during training, but without counting the expiration, but only directing their attention to breathing for a few seconds / minutes.
2. Learning the principles of Mindfulness meditation during training:
Detachment from the informational and emotional content of thoughts (for example, thoughts are just ideas, not absolute truths, and they come and go, they are like the waves of the sea)
Emotional agility (the flexibility to move from one emotion to another, respectively to decrease the intensity of an emotion in certain contexts - for example, in training when playing with another child / opponent);
Living in the present (“here and now”) - exercises of attention to the stimuli / information received from the environment.
3. Progressive muscle relaxation (Jacobson) in motion :
Example, the tension and relaxation of the fist holding the rocket; tightening and relaxing different muscle groups.
4. Visualize the correct movements and practice them mentally :
Guided imagery exercises.
5. Working with submodalities :
Exercises specific to each representation system:
Visual - still image vs moving image ("the person feels more emotional load if he sees with his mind the stressful event" or activator); color vs black and white; location; light intensity (brightness); the size; speed of thought; framing; size (2D / 3D); perspective; clarity. Specific exercises for perceptions and representations - example: visualizing the opponent and "diminishing" him.
aural - inner dialogue; volume, hue and speed; localization of ambient sounds; regular / irregular rhythm, with / without breaks; length / duration - example: exercises with inner dialogue.
Tactile-kinesthetic - temperature ("we feel what we think"); texture, pressure, weight; level of flexibility and movement (emotions = energy in motion); fixing and changing; breathing.
6. Metaphors / therapeutic stories
7. Music therapy
8. Role play
9. Behavioral experiments
10. In vitro and / or in vivo exposure